Cine trece pe lângă Cernavodă în drumul spre mare remarcă mai degrabă turbinele eoliene care au înconjurat centrala, nu cele cinci reactoare nucleare, din care numai două funcţionează azi, asigurând 20% din producţia de energie electrică din România. Dacă pe afară betonul gros nu dă niciun indiciu, în interiorul celor două reactoare nucleare este un film SF în derulare. De azi, 10% din acţiunile acestui SF au fost scoase la vânzare de statul român.

Încă înainte de a ajunge pe platforma centralei, am fost întâmpinaţi, pe măsură ce ne apropiam de obiectiv, de panouri pe care se arată clar că fotografiatul este interzis. Aceeaşi interdicţie s-a păstrat şi pe platforma centralei, dar şi în interiorul unităţii.

„Veţi intra pe teritoriul unui obiectiv nuclear. Accesul se face numai cu un sponsor (însoţitor). Este interzisă mâncarea, inclusiv guma de mestecat. Aparatele foto, telefoanele în cazul în care au încorporate un aparat foto, ceasurile trebuie lăsate aici“, ne-a spus scurt una dintre doamnele care se ocupau de instructajul vizitatorilor în centrală.

Măsurile de securitate dintr-un aeroport devin subit lipsite de importanţă comparativ cu cele aplicate la Cernavodă. Prima dată se trece printr-un dispozitiv care arată dacă eşti sau nu curat din punct de vedere radiologic, adică dacă nu eşti iradiat în urma unor tratamente medicale, de exemplu.

Am trecut cu bine de prima verificare. „Clean (curat)“ a arătat afişajul electronic la ieşirea mea din dispozitiv. Apoi am trecut prin nişte porţi rotative de fier şi am ajuns pe platforma propriu-zisă a centralei. Era doar unul dintre primele teste la care aveam să fim supuşi.

Clădire rezistentă la cutremure de 8,5 grade şi la atacuri cu avioane

Pe platformă sunt clădirile administrative şi cele cinci reactoare bine învelite în straturi groase de beton.

„Avem propriul