Consiliul general al Capitalei nu a mai fost in discordanta cu Primarul general si, cam pe la ora cand acesta nu dadea autorizatie mitingului de protest al celor care tocmai depasisera momentul dureros al inmormantarii copilasului-victima, vota o cheltuiala de sase milioane de lei noi pentru apa pontica a referendumului cu care primaria sa se spele pe maini de raspundere.
Sase milioane de lei pentru ca bucurestenii sa decida soarta cainilor a caror problema spinoasa a decis la randu-i soarta electorala a mai multor primari, fie ca au cochetat sau nu cu Brigitte Bardot. Sase milioane de lei ca un bonus la salariul de primar general, sau primar de sector a carui simpla fisa a postului presupune rezolvarea acestei probleme, asa cum s-a putut face in mai multe localitati din tara supuse aceleiasi legislatii.
In acest context se pune si intrebarea: Nu cumva cele sase milioane de lei au fost votate drept prima pentru neomenia de a nu autoriza un miting caruia li se alaturau, cu toata durerea lor, parintii veniti direct de langa pamantul reavan al mormantului nevinovatei victime, pentru a purta nevinovata lozinca a legitimei dorinte cetatenesti: „ SIGURANTA, LINISTE, CURATENIE”?!... Nu cumva, cu cele sase milioane de lei din banii contribuabilului se plateste un certificat de nevinovatie pentru cei care ar fi trebuit, macar, sa-si dea demisia de onoare?!
Da: Macar demisia de onoare, asa cum se obisnuieste in orice regim politic civilizat, fara ca asta sa insemne recunoasterea propriu-zisa a vinovatiei, ci numai demnitatea unui act de a-ti da seama ca nu poti conduce un sector social in care se produc asemenea vinovatii. Cu alte cuvinte cinstea de a recunoaste ca, indiferent daca esti direct vinovat sau nu, ai demnitatea de a nu te mai considera un lider capabil, de vreme ce actul tau politic nu este in stare sa impuna eradicarea unor asemenea vinovatii
