Urme de locuire pe actuala vatră a oraşului Timişoara au fost atestate încă din epoca neolitică, fie prin descoperiri întâmplătoare, fie prin cercetări arheologice sistematice. În cartierul Fratelia au fost descoperite locuinţe şi obiecte de ceramică caracteristice începuturilor neoliticului, în jurul anului 6.500 î.d.Ch., iar din perioada mijlocie şi târzie a epocii pietrei şlefuite s-au identificat aşezări în cartierele Fratelia, Freidorf, precum şi în comune suburbane, precum Giroc sau Chişoda, unele din aceste aşezări continuându-şi existenţa în perioada de trecere spre epoca bronzului şi la începutul acesteia. Mult mai bogată în descoperiri este epoca bronzului: o aşezare şi o necropolă în Fratelia, un sanctuar şi un depozit de unelte la Pădurea Verde, o necropolă de incineraţie în zona Parcului Central. Au fost identificate şi urme ale unor aşezări dacice, precum şi numeroase monede, greceşti, dacice sau romane. Din epoca migraţiilor au fost descoperite vestigii care ar putea fi atribuite sarmaţilor sau goţilor, slavilor, avarilor, dar şi populaţiei autohtone.

Istoria pierdută

În timpul regimului comunist, când s-au ridicat noi clădiri în centrul oraşului şi s-au construit cartierele de blocuri, au ieşit la iveală numeroase vestigii rămase din vremea Habsburgilor, dar cum nu exista interes pentru punerea lor în valoare, acestea nu au putut fi cercetate de specialişti.

După spusele arheologilor timişoreni, chiar şi după revizuirea legislaţiei, în anii postdecembrişti, foarte multe situri arheologice din oraş au fost distruse şi s-au pierdut informaţii care nu mai pot fi recuperate, căci lucrările edilitare care s-au făcut nu au avut aprobarea de descărcare arheologică. Nu întotdeauna legea a fost respectată şi multe descoperiri făcute cu ocazia diverselor lucrări au fost compromise, deoarece acestea nu au apucat să fie cercetate de arheologi