Dacă ar fi să numesc acum un fel de mancare specific toamnelor maramuresene, atunci primul ce mi-ar veni in minte este acesta: ciulama de hribi.
De n-ai avut cumva prilejul sa cauti singur prin padurile morosene hribii cu haina lor maronie, rotunjori si bonomi ca niste... burghezi parizieni din veacul XIX, atunci, la vremea asta, ai putea sa-i gasesti la piata. Si, o data ce ai poposit cu ei in bucatarie, poti totusi sa faci un lucru: sa inchizi ochii si, tragand in piept mirosul de reavan, de frunza umeda, de pamant, sa iti imaginezi pentru o clipa ca esti in padure. Hribii se clatesc iute sub jet de apa rece. Chiar daca sunteti tentati sa ii lasati mai multa vreme in apa, sfatul meu este sa nu o faceti. Apa rece ar putea sa oxideze "carnea" cea alba a hribilor. Si, oricum, ii veti fierbe in doua-trei ape, timp "sa se lase" nisipul si sa se limpezeasca. Dar inainte de a-i arunca in oala, nu uitati sa ii taiati in felii. In ultima apa adaugati o ceapa taiata marunt. Lasati sa fiarba asa, dimpreuna, vreme de un ceas, la foc potolit, adaugand din cand in cand apa calduta.
In ce priveste hribii - ca, de altfel, orice alta mancare cu ciuperci, sunt cateva reguli de baza care trebuie respectate. Cele legate de apa le-am numit deja. Ar mai fi de stiut ca sare se adauga putina si numai la sfarsit. E bine sa nu folositi condimente de nici un fel, caci gustul ciupercilor e unul condimentat "de la natura", iar asa cum exista degustatori de vinuri, un bun cunoscator al mancarurilor de ciuperci nu va rezista tentatiei de a "gusta" din carnea lor chiar inainte de pre-parare, crude fiind, pentru a evalua "picanteria" acestora... Cand credeti ca hribii au fiert - luati o felie cu dintii furculitei si gustati, de se topeste in gura inseamna ca e gata - adaugati smantana. O cana mare, chiar si sa "intreaca" putin, pentru un kilogram de ciuperci. Se lasa pe foc n
