Din motive bine întemeiate, ocolesc cu bună ştiinţă evenimentele la care diverşi oameni politici îşi dau cu părerea despre chestiunile arzătoare ale ţării. Fie ele live sau la televizor. Unul din motive este acela că majoritatea evenimentelor botezate „dezbateri“ în care sunt invitaţi politicieni şi „formatori de opinie“ degenerează în certuri ca la uşa cortului, iar cei care încearcă să-şi exprime nişte argumente pe baza bunului simţ şi al logicii nu sunt lăsaţi de “şacali” s-o facă.

Zilele trecute mi-a fost dat să asist la o normalitate… supărătoare pentru unii. Chestiunea s-a desfăşurat în cadrul unui eveniment pus la cale de voluntari ai campaniei „Salvaţi Roşia Montană”, desfăşurat La Căpiţe. Dincolo de pliante, donaţii, proiecţii video şi un jam-session interesant executat de diverşi muzicieni locali, seara a avut parte şi de prezenţa a doi politicieni. Până aici, nimic deosebit. Ceea ce urma însă să se transforme într-un balamuc politic, a devenit însă pe parcurs un eveniment cât se poate de interesant. În care interlocutorii – adesea cu viziuni diferite asupra subiectelor – s-au comportat cât se poate de normal. În care s-a observat că există respect. În care problemele aduse în discuţie nu au generat ţipete şi înjurături. În care a plutit un frumos sentiment de „relaxare“ şi de civilizaţie. În care societatea civilă a interacţionat cu politicieni fără nervozităţi inutile.

Cei doi politicieni prezenţi, Horia Cristian şi Adrian Orza, alături de participanţi – evident – au generat o seară ticsită cu normalitate şi bun simţ. Indiferent de opinia privitoare la soarta investiţiei de la Roşia Montană, mi-a fost dat să asist la o discuţie, nu un monolog, cu argumente pertinente. Dincolo de orice, am văzut oameni din sfera politicului care ştiu să dialogheze nu numai în campania electorală, care au venit cu sfaturi cât se poate de utile pentru