Românii se numără printre campionii Europei la consumul de pâine, conform ultimelor date ale Institutului Naţional de Statistică. Un român consumă zilnic peste 500 de grame de cereale, dintre care 400 de grame înseamnă o pâine. Asta în condiţiile în care nutriţioniştii recomandă maximum şase felii pe zi. Gramajul ne situează peste media europeană.
Datele statistice nu fac decât să confirme ceea ce ştiam şi eu şi ceea ce ştim cu toţii: românul mănâncă orice cu pâine. Dacă nu mă credeţi, staţi într-o seară, preţ de 10-15 minute, într-un magazin de cartier şi o să vedeţi câţi oameni vin să cumpere pâine şi, mai ales, câte pâini ia fiecare. De asemenea, să urmăriţi şi dezamăgirea de pe faţa lor, atunci când află că magazinul respectiv a rămas fără produsul de panificaţie. Cred că şi din cauza sărăciei, românul este convins că nu se poate ridica sătul de la masă, dacă nu mănâncă şi pâine.
Totul pleacă din copilărie, de la educaţia pe care fiecare o primeşte. Ne obligăm copiii să mănânce cât un adult şi, mai ales, să consume şi o felie sau două sau trei de pâine. Nu conştientizăm, însă, că glutenul conţinut de pâine duce la îngrăşare. Unde mai pui că, în majoritatea familiilor de români, tot cu pâine se mănâncă şi cartofii prăjiţi, care, de asemenea, conţin mult gluten. Îmi aduc aminte că, în copilărie, am ajuns printr-o localitate din Ardeal cu populaţie preponderent maghiară. M-am aşezat la un restaurant, am comandat şi, culmea, am fost înţeles de chelnerul ungur. Ne-a adus ceea ce cerusem, alături de un coşuleţ cu vreo şase felii de pâine foarte subţiri. Normal, am terminat pâinea, cu mult înaintea mâncării aşa că am mai cerut un coş. Ungurul ne-a adus tot atâtea felii. De ruşine, nu am mai cerut şi a treia porţie. Cert e că chelnerul ne-a privit ciudat, însă ce era să fac dacă, de mic, am fost învăţat să iau cu pâine?
De la 1 se
