Riscul unei întreruperi abrupte a fluxurilor de capital este o îngrijorare pentru o mare parte din țările în curs de dezvoltare, inclusiv România. Unele locuri sunt mai vulnerabile decât altele.

Un decalaj mare de cont curent presupune accesarea unor împrumuturi mai mari din străinătate, care ar putea prevesti o criză a creditelor în cazul în care finanțarea se termină. Un nivel ridicat al datoriei externe pe termen scurt în raport cu stocul guvernamental de rezerve înseamnă că economiei îi lipsesc mijloacele de a ajuta debitorii să treacă de dificultățile temporare. Creșterea rapidă a creditării semnalizează adesea firme suprasolicitate și prețuri de active supraevaluate. Un sistem financiar mai deschis ar putea stimula creșterea economică pe termen lung, dar totodată ușurează scurgerea de capital spre exterior.

The Economist a combinat acești patru factori într-un indice care măsoară vulnerabilitatea a 26 de piețe emergente la întreruperile de capital. Codul de culori utilizat în infografic este extrem de simplu: verdele denotă economiile, inclusiv statele cu rezerve bogate în petrol, care au un risc relativ scăzut la o eventuală oprire bruscă a capitalurilor. Un surplus de cont curent, un tezaur imens de rezerve și un cont de capital închis înseamnă că orice problemă întâmpină China, aceste economii este puțin probabil să aibă de a face cu o retragere de capital.

Multe dintre marile economii ale lumii emergente sunt pe culoarea maro. India și Indonezia simt deja presiunea. Altele, precum Mexic, s-au descurcat bine pe fondul turbulențelor recente: peso-ul a fost destul de plat în ultimul an. Dar creșterea creditării și un nivel ridicat de deschidere financiară sunt posibile puncte de fragilitate. Malaezia și Filipine, victime ale crizei asiatice de la sfârșitul anilor `90, sunt într-o formă mai bună acum. Ambele au conturi