Dupa douazeci si trei de ani de capitalism salbatic, avutia publica a romanilor a fost, in linii mari, devalizata. A trecut in mainile unor intreprinzatori, multi dintre ei necinstiti si rapace. Pentru a-si ascunde averile, acestia le-au scos peste granita. In paradisuri fiscale. Cum pot fi adusi banii inapoi?

Prima tentatie este utilizarea instrumentelor coercitive. Penale. Mai ales ca acum identificarea acestor conturi nu mai reprezinta nicio problema pentru autoritati. Dar drumul este anevoios. Dureaza multi ani pentru a demonstra, printr-o justitie dreapta, ca banii au fost furati. Exista insa si o alta cale.

E calea amnistiei fiscale. A fost utilizata, de-a lungul timpului, de multe state ale lumii. Si, de fiecare data, a functionat. Procedeul este simplu. Autoritatile statului roman isi informeza proprii cetateni – ma refer desigur la cei care au sifonat sume insemnate de bani – ca au posibilitatea, in anumite conditii, sa-si legalizeze situatia. Ultimul exemplu de acest fel pe care eu il cunosc este Cipru. Autoritatile cipriote au acordat un termen rezonabil pentru ca banii detinuti in alte state sa fie declarati si repatriati, urmand ca impozitul sa fie modic, de 2-3 la suta, iar persoanele respective sa nu mai fie intrebate niciodata cum anume au procurat respectivele sume de bani. A existat si un al doile termen, in care impozitul a fost mai mare, dar in rest conditiile identice. Si un al treilea termen. Dupa care se trage linia.

Ce se intampa dupe ce se trage linia? Dupa ce autoritatile pun punct acestui procedeu, mii de imbogatiti ai capitalismului salbatic, de cumetrie, de jaf rezultat al marii si micii coruptii, isi repatriaza tot castigul dupa ce au platit un procent rezonabil statului roman, iar aceste sume colosale de bani, de ordinul zecilor de miliarde de euro, pot fi investite in afaceri, de aceasta data cinstite, supravegheate