Conducerea pro-europeană a Republicii Moldova s-a înghesuit “ca la urs” să pupe poala patriarhului Kiril, diavolul în sutană trimis de Putin la Chişinău ca să mai dea o copită românilor.

Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, Kiril, a venit ca să participe la “festivităţile prilejuite de sărbătorirea a 200 de ani de la crearea Eparhiei Chişinăului”. Ce înseamnă asta? Înseamnă că se sărbătoresc 200 de ani de la ocuparea rusească a Basarabiei şi a unei bucăţi din Biserica ortodoxă românească a Moldovei şi trecerea ei samavolnică sub patronajul Moscovei.

Cu lipsa de reacţie a autorităţilor de la Bucureşti ne-am obişnuit deja de mult timp. Însă, cea mai regretabilă este muţenia şi nepăsarea Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu Patriarhul Daniel. Patriarh care nu a arătat nici cea mai mică intenţie de a trece Putul în sprijinul legitimei Mitropolii a Basarabiei. Deşi sunt încălcate mai multe canoane şi reguli bisericeşti, Biserica Ortodoxă Română se uită nepăsătoare şi lipsită de demnitate cum aproape 3.000.000 de români moldoveni sunt “păstoriţi” de KGB-istul în sutană Kiril, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii.

Pretenţiile unei Patriarhii Ortodoxe a unui neam sau popor anume, de a avea jurisdicţie peste ortodocşi de alt neam, care au propria lor Patriarhie, sunt necanonice şi nedrepte, fiind motivate secular-politic, nu spiritual-pastoral, încălcându-se astfel canonul 8 al Sinodului III ecumenic şi canonul 34 apostolic.

Regretatul Patriarh Teoctist a avut demnitatea şi curajul să-i transmită asta răpostului patriarh rus Alexei, în anul 1993.

În conştiinţa umanităţii, în general şi mai ales la creştini, s-a impus de-a lungul istoriei principiul de valoare universală că nedreptatea, abuzul şi silnicia nu pot crea niciodată vreun drept. Acestea pot dura secole de-a rândul, dar când împrejurările permit, dreptatea istorică impune rep