În timpul comunismului, românii care se plângeau că mor de foame, riscau ani grei de închisoare, acuzați de înaltă trădare. Acum sunt liberi să vocifereze în piețele publice, însă nu au parte de un trai mai bun, spune un preot de 84 de ani, care, în tinerețe, a fost acuzat de propagandă împotriva orânduirii socialiste după ce l-a întrebat pe Ceaușescu de ce în ”grânarul Europei” se moare de foame.
Este povestea octogenarului Horațiu Voicu Iuga, preot ortodox pensionar. În septembrie 1971, șocat că un enoriaș din parohia Ștei (județul Arad) unde slujea era omorât – călcat în picioare – la coadă la pâine, i-a trimis o scrisoare dictatorului Ceaușescu. ”Am început cu Stimate tovarăşe preşedinte, și am povestit cazul omului călcat în picioare pentru o bucată de pâine şi l-am întrebat dacă i se pare normal să ajungem să murim de foame. Cum se poate ca noi, care am fost considerați «grânarul Europei», să ne călcăm în picioare pentru un codru de pâine?”, își amintește preotul Iuga. Peste câteva zile a fost arestat de Securitate pentru trădare.
Sentința: șapte ani de carceră ”grea”
Ce a urmat e greu de imaginat că poate îndura un om. Prima săptămână preotul a fost ținut treaz și interogat non-stop. Apoi a fost condamnat la moarte de clerici din regiune. În final, judecat de Tribunalul Militar din Cluj, a fost condamnat pentru ”propagandă împotriva orânduirii socialiste” la șapte ani de închisoare ”grea”, 10 ani de degradare civică și confiscarea averii.
A urmat teroarea. Surogat cu bromură la micul dejun și 50 de grame de pâine neagră, apă în care s-au fiert cartofi și turtă de mălai la prânz, o felie de pâine neagră seara. Timp de trei săptămâni, cât a stat la ”izolare”, a primit doar câte o jumătate de felie de pâine neagră pe zi și o cană de apă. Celula era o cutie de piatră întunecată, rece și fără ochi de lumină. Doar 10 minute pe zi era s
