În cinci cuvinte, ca sătmărean, aș concentra acestă confruntare în "nu suntem la nivelul competiției!". Adversarii noștri, încropiți statutar chiar în ajunul meciului aveau pieptul mai albastru și mai bombat decât paloarea în tonul tricoului galben pe care am văzut-o pe obrajii sătmărenilor în tunelul dintre vestiare și teren.

Circa șase-șapte mii de spectatori și-au dat întâlnire sâmbătă cu fotbalul românesc din a doua grupă valorică. Mărturisesc că nu cred că de când a părăsit acest eșalon am văzut de la fața locului mai mult de 2-3 meciuri ale Olimpiei așa că pentru a avea putere de comparație am așteptat seara aceleiași zile în care am urmărit pe micul ecran un alt meci de același nivel, Universitatea Craiova - Gloria Bistrița. Nu, nu e vorba de o confruntare între Gavril Pele Balint, Viorel Moldovan & Co cu Balaci, Cămătaru și alți olteni. E o chestie mai nouă între Olguța cea fierbinte și matusalemicul Jean Pădureanu (care se tot retrage, dar pe site-ul oficial al clubului tot el este trecut președinte).

În cinci cuvinte aș concentra acestă confruntare în "nu suntem la nivelul competiției!". Adversarii noștri, încropiți statutar chiar în ajunul meciului aveau pieptul mai albastru și mai bombat decât paloarea în tonul tricoului galben pe care am văzut-o pe obrajii sătmărenilor în tunelul dintre vestiare și teren. Chiar și Lulu Dragomir, antrenorul secund, a trecut pe lângă mine cu un aer îngrijorător de preocupat fără să-mi răspundă la salut. Probabil nici nu m-a auzit. Nicolo Napoli, antrenorul italo-oltean a fost mai agreabil și, chiar dacă nu știa de unde să mă ia, mi-a întins mâna și a marjat pe ideea "să câștige cel mai bun!". Am fost puțin malițios și i-am adus aminte, prin această afirmație, de meciul cu Rapid când ar fi trebuit să piardă ca să prindă oltenii cupele europene.

Jocul ca atare a fost unul de slab nivel tehnic și p