Este vorba despre un Acord privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană făcut de Guvern cu companiile asociate pentru exploatare. Documentul a fost publicat de Gandul, aici.

Pe lîngă găinării trecute în document, cu valută mai ieftină decît pentru popor:

Cursurile de schimb folosite in modulul financiar sunt de 3,25 pentru USD, 4,17 pentru EUR si 3,25 pentru CAD.

şi pe lîngă remarcile absolut amuzante din Gandul, cum că fermierii de la Roşia vor lua la bani de n-or să poată să-i ducă (vezi aici), e bine să extragem din text o sintagmă cheie: “preţuri de transfer”. Alexandre Spahiu îmi atrage atenţia că au fost deja discuţii în Franţa despre acest tip de sustragere a marilor companii de la taxare şi impozitare prin această shemă. Întîi să cităm articolul din document:

ART.10

(4) Tranzacţiile ce implică probleme de preţuri de transfer (în engleză – transfer pricing), astfel cum acestea sunt definite de Ghidul OCDE, vor fi supuse aprobării adunării generale a acţionarilor sau consiliul de administraţie, după caz, în conformitate cu actul constitutiv al RMGC.

În Franţa, o fostă judecătoare, actualmente europarlamentar, Eva Joly a vorbit pe larg exact despre această manieră de scoatere a profiturilor uriaşe obţinute din exploatări fără ca statul “gazdă” să beneficieze. Într-un interviu despre necesitatea interzicerii paradisurilor fiscale (din care am extras şi uluitoarea dată că peaste 50% din investiţiile în India sînt făcute de… Insulele Mauritius), Eva Joly descrie mecanismul:

Cum se folosesc multinaţionalele de paradisurile fiscale?

Tehnica cea mai răspîndită este aceea a preţurilor de transfer care le permite firmelor să-şi mascheze conturile pentru a plăti mai puţine impozite în ţările în care au stabilit filiale. Sistemul e simplu. O societate vinde pro