In lumea avocaturii se petrec lucruri ciudate. Fac aceasta afirmatie dupa ce am constatat cum se decide soarta unora dintre avocati si in aceste conditii se pune intrebarea: Asupra cui si cand poate dicta Uniunea Nationala a Barourilor din Romania?
Concluzia la care am ajuns este ca aceasta uniune, respectabila de altfel ca structura nationala a barourilor, si-a arogat, in ultima vreme, dreptul de a fi "instanta suprema" si de a casa hotarari ale barourilor din tara sau, mai mult, de a bate in cuie alte "sentinte" decat cele date de barouri, in conditiile in care avocatii sunt membri ai acestor barouri, iar UNBR ar trebui sa se ocupe de problemele legate de barourile afiliate, si nu de membrii barourilor. Caci, altfel de ce mai exista aceste structuri numite barouri, daca UNBR este cel care, manifestandu-si autoritatea suprema, decide cine e bun si cine e nebun, cine trebuie exclus si cine nu trebuie exclus, chiar daca barourile decid altfel? Daca veti citi prezentarea UNBR, chiar de pe site-ul acestui organism, veti afla ca "actuala structura nationala a ordinului profesional al avocatilor din Romania este Uniunea Nationala a Barourilor din Romania. Ea este formata din toate barourile din Romania (art. 57 alin. 1). Se revine astfel la compunerea traditionalã a structurii nationale, nu din avocati (toti avocatii din Romania), ci din barouri (toate barourile din Romania)".
Sa explic, in cuvinte simple, care este rationamentul in baza caruia am ajuns la concluzia ca UNBR si-a cimentat rolul de UNIC CONDUCATOR al breslei avocatilor, fara a mai tine cont de ceea ce hotarasc barourile.
Sa luam in discutie, un pic, cazul lui Doru Bostina. In conflictul cu fosta lui sotie, pana la urma, instanta Curtii de Apel a ales sa dea o minima pedeapsa de trei luni inchisoare cu suspendare, neexistand argumente pentru o pedeapsa mai mare. Instanta suprema a respins
