Îmi aduc aminte de vremurile în care guvernanţii ultimilor 20 de ani au fost primiţi cu toate onorurile în Gorj, de şeful sindicatelor miniere, Marin Condescu. Înalţi demnitari şi chiar Traian Băsescu au făcut cunoştinţă cu ospitalitatea sindicală în cel mai stilat şi somptuos fel, dacă ne amintim de întrunirile cu grad ridicat de importanţă, ţinute chiar şi în „obiectivele” turistice din judeţ. În trecut, conturile societăţilor de stat se goleau instantaneu la solicitarea acestuia, iar numirile în funcţii sau concedierile în minerit şi energie aveau loc fie şi numai la o ridicătură de sprânceană a „preşedintelui” parcă pe viaţă ales şi, desigur, reales. Vremurile se schimbă şi nu în cel mai fericit mod pentru mai-marele sindicalist şi „finanţator” al fotbalului gorjean.
Aflu că vineri este un alt moment dificil pentru Marin Condescu… în şedinţa de Consiliu de Administraţie al CS Pandurii, acesta urmează să prezinte raportul finanţărilor acordate de toţi cei patru asociaţi, adică USMO, Primăria Târgu Jiu, Artego şi CE Oltenia. În mediul „energetico-sportiv” se spune deja că Marin Condescu nu va mai reprezenta CS Pandurii, fiindcă Uniunea Sindicatelor Miniere din Oltenia, condusă de acesta, n-a contribuit financiar niciodată. Asta înseamnă că USMO îşi pierde calitatea de asociat-acţionar. Calea naturală pe care o va urma liderul este cea spre alt decor. Momentul nu ar trebui să fie convulsiv, în cazul în care actele vor vorbi de la sine. Pe de altă parte, liderul va trece şi printr-un fel de evacuare din buricul târgului, mutare ce cred că se va întâmpla cu gălăgie, militanţii pentru drepturile salariaţilor CEO urmând să-şi mute cartierul general la Mătăsari. Curat ghinion!
În acest caz, între mărire şi decădere (într-un sistem economic bogat) sunt vreo două decenii de o… bunăciune de viaţă pentru omul în cauză, dar ce rămâne după ce acesta aproape că
