Vă propun un exerciţiu. Să răspundem la o întrebare - Ce lipseşte din cultura română? Într-un fel, evident, întrebarea nu are sens. Cultura română este ceea ce este. Nu putem întoarce timpul înapoi. Tot ce putem face este să o analizăm aşa cum am primit-o.
Pe de altă parte, însă, există un gen de "istorie contra-factuală", ce răspunde la întrebări gen "Ce-ar fi fost dacă?...". Ce-ar fi fost dacă Imperiul Bizantin nu ar fi fost lovit de o ciumă cumplită în anul 541? Dacă Ludovic al XVI-lea reuşea să fugă la Varennes? Dacă la Pearl Harbour ar fi fost ceaţă? Dacă Hitler ar fi fost asasinat pe 20 Iulie 1944?
Aşadar, este legitim să ne întrebăm, ca exerciţiu intelecual, ce am adăuga în cultura română, ca o influenţă notabilă? Aceasta, în fond, a absorbit diferite idei, valori şi metode. Prin Blaga, teoriile germane ale istoriei. Prin Eminescu, s-a conectat la romantismul german. Prin Dobrogeanu-Gherea, la marxism. Existenţialism şi fenomenologie, logică formală şi corporativism - aproape că nu există un curent de gândire major care să nu fi avut, la noi, adepţi şi public.
Şi atunci, de ce suntem "altfel"? Am folosit intenţionat termenul care figurează în titlul cărţii lui Lucian Boia, "De ce este România altfel?", o lucrare pe care am apreciat-o şi am criticat-o (cu altă ocazie).
Iată acum o parte din răspuns. Datorită influenţei reduse sau inexistente a utilitarismului.
Într-adevăr, ceea ce frapează la istoria noastră intelectuală din secolele XIX-XX este absenţa completă a impactului provocat de utilitarism. Trebuie spus că influenţa acestuia a fost masivă în Europa (în primul rând, evident, în Marea Britanie). La noi însă, Jeremy Bentham a rămas din păcate necunoscut şi, practic, netradus. James Mill, la fel. Doar James Stuart Mill mai este, pe undeva, un nume care trezeşte unele asociaţii (datorită eforturilor profesorilor A.P. Iliescu şi
