Alături de riscurile de mediu, dorinţa conservării vestigiilor cu o vechime de două milenii de la Roşia Montană constituie un alt "cartof fi erbinte" pe care şi-l pasează cei care susţin sau se opun exploatării miniere. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU
Partizanii extragerii aurului din subteranul de la Roşia Montană, judeţul Alba, susţin că nu se va distruge nicio pietricică romană, dacică sau mediavală care au fost scoase la lumină de arheologi.
De partea opusă a baricadei, cercetătorii au dubii că mormintele şi alte obiecte antice - unele sunt din secolul II - nu vor fi distruse de operaţiunile de minerit prevăzute a se desfăşura în comuna din Munţii Apuseni.
Roşia Montană poate intra în patrimoniul UNESCO peste un deceniu | VIDEORoşia Montană - păreri ale specialiştilor despre protecţia mediuluiARGUMENTE DE MEDIU. Cum ar putea fi rezolvată poluarea istorică de la Roşia MontanăRoşia Montană - păreri ale specialiştilor despre dezvoltarea economică
Părerea localnicilor din Roşia Montană care nu au apărut în reclameRoşia Montană - interese economice pentru România
Istoricii se tem că patrimoniul va fi distrus
Gâlceava are ca punct de pornire în istorie tocmai faptul că mereu s-a ştiut de aurul din subsolul de la Roşia Montană. "Zăcămîntul de aici este unicat chiar şi astăzi. Dacă se merge în subteran şi se dezlipeşte o bucată de rocă cu tîrnăcopul, apoi se măcină şi se spălă - acel măciniş cu apă, obţinem aur", este sigur pe el inginerul geolog Aurel Sântâmbrean, cel care a studiat minele din zonă zeci de ani.
Aşa se face că iluzia metalului preţios a dus la descoperirea multor mine şi morminte din Epoca antică. Ca o ironie a sorţii, aceste obiecte de patrimoniu au devenit apoi un argument pentru a ţine aurul în pământul din Alba.
Spre exemplu, minele romane din Masivul Orlea de la Roşia Montană au fost descoperite în 1968 şi