10 septembrie 2013, poate deveni o zi memorabilă pentru fotbalul românesc. După splendida victorie asupra Ungariei, naţionala are de trecut un hop încărcat de cea mai mare tensiune. Putem să trăim şi pe "picioarele noastre", aşa cum ar fi de dorit să se petreacă în mai multe domenii din economia României, şi de aceea speranţele ni se cantonează în această direcţie. Ştim că va fi o presiune de mari dimensiuni asupra echipei României.Jucătorii noştri au avut această stare şi înaintea partidei cu Ungaria. Au demonstrat "la tablă", adică pe dreptunghiul verde, că şi-au însuşit integral ecuaţia şi timp de 90 de minute au dominat într-un joc în care noi nu prea credeam cu convingere. Am luat punctele, ne-am ameliorat golaverajul şi am trăit cu frenezie victoria. Am apreciat cum se cuvine decizia selecţionerului de a le spune jucătorilor şi nouă, tuturor, că "s-a trecut un pârleaz, dar nu am ajuns pe celălalt mal…". Cu alte cuvinte, ne trebuie o concentrare şi o dăruire şi mai mari. În tribune, cu certitudine vor fi şi mai mulţi suporteri. Sper ca toţi să se gândească numai la fotbal şi, în spirit de fairplay, să trăim seara descătuşării.

Va fi deosebit de frumos să consemnăm marţi seara, îndeobşte zi cu trei ceasuri "nepotrivite", calificarea practică a României la barajul pentru Mondialul brazilian. Personal, sunt convins că selecţionerul a menţinut aceeaşi stare de devotament a lotului şi va găsi din nou formula "câştigătoare". Se fac prea multe analize cu privire la naţionala Turciei, dar înclin să cred că ne vom mobiliza exemplar şi vom învinge.

Nu voi face nicio referire la lot sau posibila formulă de start, convins fiind că antrenorul naţionalei are toate argumentele şi criteriile să trimită în teren tot ceea ce are "pecetea" de titular în echipa învingătoare. Să ne limităm doar la atât şi să repetăm cu convingere formula noastră magică