Brașovul, din păcate, nu e genul de oraș care, în general, reușește să adune mulți oameni pentru o cauză. Ultima oară când s-au strâns mai mult de 100 de oameni să protesteze pentru ceva a fost anul trecut, în vremea referendumului, când pentru un mic și-o bere câteva mii de brașoveni și-au amanetat creierul și au venit să scandeze din Piața Sfatului, la imboldul USL-ului, împotriva dictatorului de la Cotroceni. Protestul de aseară a reușit să readucă însă Brașovul pe harta României. OK, n-au fost peste 10.000 de oameni ca-n București, sau 6.000 de oameni ca în Cluj, dar cele 5-600 de persoane care au protestat constant ieri (la un moment dat cred că s-a ajuns și undeva aproape de 1000) arată că și în centrul României există măcar o măsuță critică, chiar dacă nu suntem un mare centru universitar. Pe la 5 jumătate, când am ajuns în fața Prefecturii și a Consiliului Județean, erau vreo 150-200 de oameni care scandau de zor împotriva Guvernului, Președintelui ori cianurilor. În principiu, protestatarul de Brașov corespunde portretului robot al protestatarului de București, cu câteva diferențe totuși: n-am văzut pe nicăieri pancarte împotriva capitalismului și nici n-am auzit scandari de acest gen. Erau câțiva naționaliști care săreau în ochi, care la un moment dat au cântat și imnul, dar nu îndeajuns de mulți încât să dea nota generală a protestului. Jandarmii? La fel de civilizați ca în București, dar puțini ( la Prefectură cred că erau vreo 5) și confuzi: nu au mai prea văzut așa ceva și nu știau cum să reacționeze. Ce mi-a plăcut totuși e că am auzit, în sfârșit, o scandare nouă: “Ceaușescu n-a murit, este Ponta travestit!” La un moment dat oamenii fac o scurtă pauză din scandări, dar nu pentru hidratare, ci pentru a se pune în mișcare pe Bulevardul Eroilor. Reușesc să ocupe fără probleme un sens de circulație în vreme ce puținii jandarmi, luați prin surprindere, ale