Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a primit, săptămâna trecută, în cadrul întâlnirii regionale de la Craiova, o întrebare simplă: când se vor regăsi, din nou, serviciile stomatologice printre cele decontate de stat. O parte, infimă, cum o fi ea, dar să ştie omul că cel puţin uitatul în gură e gratuit atunci când merge la stomatolog. N-a dat deloc un răspuns lămuritor. „Urmăriţi pachetul de bază şi le veţi regăsi acolo, la prevenţie!”, i-a recomandat ministrul doamnei doctor care a făcut imprudenţa să conteste rolul providenţial al medicului de familie şi, implicit, importanţa pe care şi ministrul o acordă acestui sector. „Să ştiţi, domnule ministru, că pe la stomatolog ar trebui să treacă toată lumea. Vedem mai mulţi pacienţi decât un medic de familie şi vă pot spune că au probleme grave!”, a insistat medicul, fără prea mari rezultate. Şi dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, ar fi fost ceva. Doar că, spre finalul întâlnirii, un medic de familie, o distinsă doamnă căreia, probabil, i-a stat pe creier remarca medicului stomatolog, aţinut să mai mulţumească, a câta oară, ministrului pentru ce face pentru medicina de familie şi a explicat, fără să vrea, cam la ce se reduce totul. „Am şi eu o fată, medic stomatolog în Bucureşti, şi ştiu cum se câştigă, aşa că să nu se mai vaite medicii stomatologi, că au venituri îndestulătoare. Fata mea câştigă într-o zi cât câştig eu într-o lună”, grăit-a, aproximativ, doamna doctor de familie. N-a-nţeles că noi, muritorii de rând, fără bani în buzunare, n-avem cu acest sistem nicio şansă. Nici noi, nici copiii, nici bunicii. Poate că o fi doar moft, pentru unii, consultul la medicul dentist, însă dacă şi ei, medicii, ne spun asta, nu mai aveam nicio şansă.

De fapt, ar mai fi una. În mediul privat, unde să-ţi atragi clientul e totul, se mai oferă mici cadouri. Le plăteşti cu vârf şi îndesat, ce-i drept, dar efectul ps