Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă! E refrenul preferat în inima ţării, în Ardeal. Cândva, minele de aur de la Roşia Montană, din judeţul Alba, asigurau bunăstarea întregii regiuni. Acum, cei câţiva locuitori care au mai rămas la Roşia trăiesc ca vai de ei, într-o sărăcie lucie.
Stau pe un munte de aur, dar trăiesc din fier vechi
Se zice că odinioară, la Roşia Montană, localnicii aveau aur... şi-n pantaloni. Îl ascundeau acolo, ca să poată ieşi cu el din mine, înşelând vigilenţa paznicilor. Acum, mineritul în zonă este pe butuci, iar singurele săpături se fac în gunoaie, după fier vechi. În timp ce la Bucureşti se protestează împotriva începerii exploatării miniere de la Roşia Montană, în Ardeal oamenii militează "PENTRU!".
Reporterii Click! au mers în Apuseni şi au stat de vorbă cu localnicii: proiectul minier este singura şansă de supravieţuire pentru mulţi dintre ei. Atâţia câţi au mai rămas.
Mariana Mocioiu (28 de ani) trăieşte din gunoaie împreună cu cei cinci copii ai ei
"De 2.000 de ani, Roşia Montană există numai datorită mineritului. Altceva nu există aici. Agricultură nu poţi să faci, că nu se coc nici roşiile în zona asta. Toţi trăiau din minerit, din generaţie în generaţie. De când s-au închis minele, e dezastru. Tinerii au plecat unde au văzut cu ochii şi aici se trăieşte numai din pensiile celor care au apucat să le obţină", ne-a mărturisit Stelian Păun (58 de ani).
“Statul nu a fost în stare să facă nimic”, spune Alexandru Gligor (66 de ani), localnic din Roşia Montană
Bărbatul se consideră oarecum norocos. Când s-a sistat mineritul de stat la Roşia, în 2006, a fost pus pe liber cu ordonanţa, a luat ceva bani, dar nu a apucat să stea prea mult "în şomaj".
Câţiva ani mai târziu a fost angajat de cei de la Gold Corporation, care au conce
