Protestele în stradă faţă de decizia Guvernului de a accepta investiţia Gold Corporation la Roşia Montană se află în continuitatea protestelor, de acum un an, faţă de proiectul de lege al Guvernului privind reforma în sănătate. Ceea ce s-a schimbat, între timp, este numai culoarea politică a puterii: în 2012, Boc şi pedeliştii; astăzi, Ponta şi useliştii. Aceste proteste noi vin, de fapt, să clarifice motivaţia protestelor precedente. Nu a fost vorba atunci despre asumarea de către protestatari a luptei politice a USL împotriva lui Traian Băsescu şi a PDL, şi nu este, acum, vorba despre un protest împotriva USL şi a Guvernului Ponta. Cele două atitudini au fost şi sunt contextuale. Interpretarea lor ca fronturi puse în slujba unei cauze strict politice ar fi, de aceea, o greşeală. Dimpotrivă, protestele sunt de natură să facă irelevant clivajul politic dintre ”băsişti” şi ”anti-băsişti”, instituind un clivaj mai originar, între societatea civilă şi stat. Aşadar: de-o parte clasa politică, elita intelectuală şi mass-media, ca reprezentanţi ai ”sistemului”, de cealaltă parte protestatarii, opozanţii acestui ”sistem”. Ce vor aceşti oameni care vin, în fiecare seară, în Piaţa Universităţii, precum şi în pieţele mai multor oraşe din România? Vor stoparea investiţiei la Roşia Montană? Categoric, da. Totuşi, interpretarea lor este mult mai largă. Protestatarii se remarcă, înainte de toate, printr-o voinţă de înnoire a vieţii politice, sociale şi economice, de unde aerul lor fresh. Roşia Montană este doar un exemplu (un exemplu foarte bun) al modului în care puterea, ”sistemul” înţelege să rezolve problemele publice. Acuzaţia este directă: puterea acţionează sistematic împotriva interesului public şi a interesului naţional. Tocmai de aceea, protestele au şi caracterul unei somaţii adresate puterii de a reveni la interesul public şi la interesul naţional, ba chiar de a accep