Una din părerile pe care am auzit-o zilele acestea în legătură cu protestele împotriva legii Roşia Montană este aceea că asistăm la o nouă modă în domeniul acţiunilor civice, departe de ciocnirile ideologice ale anilor ’90 şi de dezbaterile reducţioniste, în bună măsură false, de tip Stânga vs. Dreapta care se poartă între politicieni. Nimic mai greşit. Ar trebui să privim dincolo de aparenţe şi să realizăm că orice acţiune socială – de aprobare sau respingere a ceva – fermentează pe un strat ideologic. Chiar dacă cei care ies în stradă se feresc să nominalizeze, chiar dacă scandările sunt “apolitice”, obiectivul urmărit este unul pur politic – în adevăratul sens al cuvântului, acela că vizează politica publică. Iar politica nu poate fi trans-partinică, non-ideologică, eventual tehnocrato-ecologistă. Politica se întemeiază pe valori, pe viziuni asupra bunului mers al societăţii, pe idealuri. De aceea ar fi interesant de înţeles care sunt idealurile împărtăşite de opozanţii legii Roşia Montană. Cu siguranţă în piaţă se contopesc mai multe viziuni. M-am bucurat să văd că măcar una dintre acestea este verbalizată şi explicitată pe înţelesul tuturor: socialismul. Poziţia socialistă este aprig susţinută prin arborarea unor pancarte uriaşe, prezenţa în rândul manifestanţilor şi a comentatorilor evenimentului a unor recunoscuţi intelectuali socialişti, inclusiv prin diseminarea unui manifest marxist. Printre atâţia ecologişti exponenţii anti-capitalismului se mişcă repede. În absenţa unor clarificări ideologice se prea poate ca argumentul socialist să devină dominant şi să descoperim mâine-poimâine că iubitorii naturii sunt de fapt precum pepenii: verzi pe dinafară şi roşii pe dinăuntru. Acesta ar fi un fapt nefericit. Nu ştiu dacă vom vedea vreodată în piaţă un banner pe care să scrie “Corporatism = Socialism cu faţă capitalistă” sau pur şi simplu „Jos Socialismul”. Deşi