Scriam într-un editorial recent, intitulat “De ce s-a micşorat Carreforul”, că în contextul creşterii volumului comerţului “la negru” societăţile-mamă din străinătate le reduc firmelor de distribuţie româneşti liniile de finanţare şi implicit scade - cantitativ şi ca diversitate - oferta de produse din magazine. Şi mai precizam că reducerea expunerii financiare a comercianţilor, sortimentul mai sărac de mărfuri şi, în special, stocurile mici arată că retailerii nu previzionează o majorare a volumului de vânzări, dimpotrivă.
Iată că datele Institutului Naţional de Statistică (INS) vin să confirme cele spuse. Investiţiile - formarea brută de capital - au avut o contribuţie în scădere la PIB, stocurile la fel, importurile - ce fac obiectul respectivelor lanţuri de distribuţie - şi-au micşorat influenţa, noroc că au avansat exporturile ca să se înregistreze creştere economică.
Se vede că dacă n-ar consuma străinii, spre care exportă firmele noastre, PIB-ul s-ar duce în jos, dacă ar rămâne în grija consumului intern. Şi dacă mai aruncăm un ochi şi spre contul curent, s-ar putea trage concluzia că românii au ajuns să consume atât de puţin, într-o economie dependentă de importuri, încât balanţa de plăţi se echilibrează cu preţul sacrificiului suprem. Din fericire, românii nu-s firi sinucigaşe, aşa că reducerea drastică a consumului reprezintă, de fapt, o virare “la negru” a acestuia, ce se va observa în contul de erori şi omisiuni.
Atragerea unei părţi din ce în ce mai mari a activităţii în economia subterană explică de ce cresc preţurile în economia la vedere. Faptul că retailerii vând mai puţin îi condiţionează să mărească preţurile, în încercarea de a-şi conserva marjele de profit. La rândul lor, societăţile-mamă din străinătate le reduc distribuitorilor români liniile de finanţare, în paralel cu virarea consumului “la negru”.
