Violonista Anna Ţifu a revenit, luni, la Bucureşti, pentru a concerta la Sala Mare a Palatului, de la ora 19.30, alături de Orchestra RAI, dirijată de Juraj Valčuha.

Interiuv realizat de Andreea Chiselev

Născută la Cagliari, în Italia, Anna Ţifu (27 de ani) a fost considerată copil-minune şi s-a bucurat încă din primii ani de studiu de îndrumarea renumitului violonist Salvatore Accardo. O leagă foarte multe de ţara noastră: tatăl ei este român, ea vine frecvent aici pentru a-şi vizita bunica şi este câştigătoarea ediţiei 2007 a Concursului Internaţional „George Enescu“. În concertul programat la Sala Mare a Palatului, Anna Ţifu va interpreta Concertul nr. 1 pentru vioară şi orchestră de compozitorul american contemporan Philip Glass şi cunoscuta rapsodie Tzigane de Maurice Ravel. Iubeşte muzica din perioada Romantismului, fiind ea însăşi o fire romantică, şi îşi propune să atragă publicul tânăr spre sălile de concert. „Frumoasă la vedere, iscusită în execuţie, viguroasă în interpretare, cântă pe viorile Guadagnini şi Carlo Bergonzi puse la dispoziţie de Fundaţia Pro Canale din Milano. Violonistă formată, tehnică sigură, sunet cu timbru extrem de matur, foarte creativă“, scria despre artistă revista „Actualitatea Muzicală“, specialiştii apreciindu-i „sonorităţile diafane, coloristica delicată, de o nobleţe aparte“.

Care este povestea tatălui dumneavoastră şi ce vă amintiţi de la el legat de România?

Tata este şi el violonist, a cântat foarte mulţi ani în Orchestra Filarmonicii „George Enescu“, îmi amintesc faptul că mă ducea mereu la Filarmonică de când eram mică. Am început să studiez vioara cu tata la vârsta de şase ani şi toţi cei care mă ascultau spuneau că se cunoaşte că sunt din România, că sângele meu românesc se „aude“. Este o plăcere şi o onoare pentru mine să fiu prezentă în Festivalul „George Enescu“, un festival