Cinic. Stăpân pe el. Pare că improvizează, dar de fapt joacă după un scenariu foarte bine pus la punct. Subtitrarea textului care apare înainte de vorbele sale îi trădează ne-improvizaţia. A terminat de filmat "Casanova" alături de regizorul Michael Stürminger, cu care a venit şi la Bucureşti pentru "The Infernal Comedy"/ "Confesiunile unui ucigaş în serie", jucat luni seară la Ateneu.
Orchestra în spatele scenei. O masă cu o lampă şi nişte cărţi autobiografice. Un bărbat nonşalant, care te priveşte în ochi, deranjat de muzica interpretată de Wiener Akademie, deranjat de dirijorul Martin Haselböck sau de apariţia celor două soprane, Laura Aikin şi Marie Arnet, îmbrăcate în rochii de seară.
Malkovich poartă o cămaşă, cu pantaloni şi pantofi albi. Domină scena, domină spectatorii, îi domină şi pe muzicieni. Îşi judecă mama, îşi judecă nenumăratele iubite, coboară de pe scenă printre spectatori, ne spune că trăim în ipocrizie, ne întreabă de cât timp nu am mai făcut dragoste, ne spune că acceptăm compromisurile unor relaţii ratate numai pentru a fi alături de cineva, îndopându-ne cu surogate de iubire.
E disperat că femeile se agaţă de el şi continuă să-l iubească necondiţionat. El le ucide, ele îl iubesc cu iubirea strânsă în gât şi mai ales în voce...Sopranele îşi cântă suferinţa în arii de mare sensibilitate, pe muzica lui Mozart, Haendel, Beethoven, Strauss...
Malkovich le ascultă plictisit şi le ucide cu seninătate.
Ele continuă să-şi cânte durerea iubirii neîmpărtăşite cu un real talent şi cu o emoţie nedisimulată. El le întrerupe plictisit, mai iese din scenă, mai aduce câte un ştreang...
De la închisoare la jurnalistică
Actorul interpretează un personaj real: un criminal în serie austriac de prin anii ’70 şi ’90, pe nume Jack Unterweger. În 1974, acesta a fost arestat pentru uciderea unei tinere germane,
