Din deznodământul politic care se prefigurează pentru proiectul de lege privind exploatarea de la Roşia Montană, emană două variante pentru modul în care funcţionează România astăzi: fie avem un premier şi un Guvern absolut incompetent şi cu tendinţe de sindrom „Doctor Jekyll şi Mister Hyde”, demne de supravegheat medical, fie avem un premier care a premeditat de la bun început dinamitarea proiectului minier de la Roşia Montană. Deşi conceptul de brici al lui Okham ne îndeamnă să alegem mereu explicaţia cea mai simplă, de dragul argumentaţiei, vom analiza totuşi varianta: cea în care Guvernul condus de Victor Ponta îşi sabotează propriile iniţiative legislative.
La prima vedere, Victor Ponta pare că a creat o diversiune prin care a lăsat impresia că a încercat, la nivel de Guvern, să promoveze proiectul minier de la Roşia Montană, însă presiunea străzii şi opoziţia parlamentară (a colegilor săi ? !) nu au lăsat ca acest lucru să se întâmple. Miraculos, cine ar fi crezut că democraţia chiar funcţionează în România?
Faptele şi declaraţiile se aşază însă în favoarea altei ipoteze: că, pentru a evita un proces extrem de costisitor cu miliardarii de la Gabriel Resources, Victor Ponta a creat un cal troian. Sub deghizarea unei legi-cadou către canadieni, Ponta a ticluit o bombă cu ceas care a explodat, cu bubuieli succesive, până la deznodământul de astăzi, în care se cere un vot negativ asupra proiectului de lege.
De ce una ca asta? A declarat-o, astăzi, chiar autorul – premierul Victor Viorel Ponta. Pentru ca despăgubirile pe care Gabriel Resources le va cere de la statul român, pentru că a acordat o licenţă minieră pe care apoi tot el nu a permis să fie pusă în practică, să nu fie chiar atât de mari. Şi va fi greu, într-adevăr, să dai în judecată Parlamentul unei ţări sau un Guvern care, iată, nu-i aşa, pare că şi-a dat silinţa să dea drumul auru
