Penalizările sunt legale, iar cheltuielile se aplică fiecărei persoane după 15 zile de „gratuitate”

Definirea clară a dreptului de proprietate, revenită în ţara noastră după 50 de ani de comunism, a dus la apariţia asociaţiilor de proprietari, constituite după momentul în care oamenii şi-au dobândit libertatea de a-şi cumpăra locuinţele. Ca orice proiect aflat la început, asociaţiile de proprietari au avut un moment de avânt, cand şi-au asumat responsabilităţi mai mari şi totul părea că va veni în sprijinul proprietarilor, astfel încât afilierea la aceste asociaţii să nu aducă decât beneficii. Iar actori importanţi ai fiecărei asociaţii de proprietari sunt tocmai cei care administrează banii şi iau deciziile care implică, întotdeauna, contribuţia fiecărui membru: administratorul şi preşedintele. Şi dacă în cazul asociaţiilor mici nu prea există neînţelegeri, acestea par să sporească odată cu creşterea numărului de proprietari incluşi, astfel că există deseori cazuri în care proprietarii nici nu ştiu pe ce li se duc bani, ce anume constituie cota lunară de plată sau cât au costat lucrări precum hidroizolaţia, zugrăvirea scării, remedierea liftului ori repararea acoperişului. Şi dacă asta nu e de ajuns, puţini sunt proprietarii care ştiu exact care le sunt drepturile şi obligaţiile, după cum nu ştiu nici faptul că, potrivit Legii 230/2007, oricare proprietar se poate adresa cu cerere scrisă, iar preşedintele are obligaţia de a răspunde şi de a permite accesul la actele asociaţiei în termen de 10 zile. Astfel, proprietarii „au dreptul să cunoască toate aspectele ce ţin de activitatea asociaţiei şi au acces, la cerere, la orice document al acesteia”. Dincolo de Legea 230/2007, asociaţiile pot avea şi regulamente proprii de funcţionare, însă acestea nu au voie să contravină prevederilor legii care le reglementează, desigur. Iar de aici, pot apărea discuţii de to