Dacă liderul PNL, Crin Antonescu, va ajunge preşedinte al României (şi cel puţin deocamdată, în contextul unui PSD care nu-şi dă seama ce înseamnă să ai candidat propriu la prezidenţiale şi al unei Drepte fărîmiţate în partide şi partiduleţe, sînt toate şansele să ajungă), atunci ziua de luni, 9 septembrie 2013, poate fi considerată momentul de început al suişului în Dealul Cotroceniului.

Ce s-a întîmplat luni, 9 septembrie 2013?

Păi, a avut loc, în miezul zilei, o conferinţă de presă în care Crin Antonescu a anunţat că el are „un punct de vedere ferm şi definitiv conturat în legătură cu proiectul Roşia Montană“:

Proiectul trebuie respins de către Parlament.

După conferinţa de presă, politicieni şi jurnalişti (dintre cei pe care televiziunile de ştiri i-au găsit la domiciliu sau, mă rog, dispuşi să exprime în direct o opinie), s-au grăbit să afirme că liderul PNL, aflat deja în cursa pentru prezidenţiale, a marcat electoral asumîndu-şi punctul vedere al manifestanţilor din stradă împotriva Proiectului.

Opinia potrivit căreia Crin Antonescu s-a pronunţat public împotriva Proiectului, pentru că se află în campanie electorală, şi-a găsit formularea publică şi din partea lui Victor Ponta.

La finele săptămînii trecute, Crin Antonescu s-a declarat ferm, categoric, pentru eutanasierea cîinilor fără stăpîn, criticînd varianta lui Sorin Oprescu de convocare a unui Referendum în Bucureşti.

Şi în acest caz, s-a găsit temeiul intervenţiei publice a lui Crin Antonesc în voinţa candidatului USL la prezidenţiale de a culege şi voturile celor care cred că eutanasierea e o soluţie.

Atît respingerea Proiectului Roşia Montană, cît şi pledoaria pentru eutanasierea cîinilor fără Stăpîn au fost văzute drept şiretlicul banal, folosit obişnuit de ageamiii într-ale bătăliei politice, de a da satisfacţie de moment unor categorii şi grupuri de cetăţeni