După douazeci şi trei de ani de capitalism sălbatic, avuţia publică a românilor a fost, în linii mari, devalizată. A trecut în mâinile unor intreprinzători, mulţi dintre ei necinstiţi şi rapace. Pentru a-şi ascunde averile, aceştia le-au scos peste graniţă. În paradisuri fiscale. Cum pot fi aduşi banii înapoi?

Prima tentaţie este utilizarea instrumentelor coercitive. Penale. Mai ales că acum identificarea acestor conturi nu mai reprezintă nicio problemă pentru autorităţi. Dar drumul este anevoios. Durează mulţi ani pentru a demonstra, printr-o justiţie dreaptă, că banii au fost furaţi. Există însă şi o altă cale.

E calea amnistiei fiscale. A fost utilizată, de-a lungul timpului, de multe state ale lumii. Şi, de fiecare dată, a funcţionat. Procedeul este simplu. Autorităţile statului român îşi informeză proprii cetăţeni - mă refer desigur la cei care au sifonat sume însemnate de bani - că au posibilitatea, în anumite condiţii, să-şi legalizeze situaţia. Ultimul exemplu de acest fel pe care eu îl cunosc este Cipru. Autorităţile cipriote au acordat un termen rezonabil pentru ca banii deţinuţi în alte state să fie declaraţi şi repatriaţi, urmând ca impozitul să fie modic, de 2-3 la sută, iar persoanele respective să nu mai fie întrebate niciodată cum anume au procurat respectivele sume de bani. A existat şi un al doile termen, în care impozitul a fost mai mare, dar în rest condiţiile identice. Şi un al treilea termen. După care se trage linia.

Ce se întâmplă dupe ce se trage linia? După ce autorităţile pun punct acestui procedeu, mii de imbogăţiţi ai capitalismului sălbatic, de cumetrie, de jaf rezultat al marii şi micii corupţii, îşi repatriază tot câştigul după ce au plătit un procent rezonabil statului român, iar aceste sume colosale de bani, de ordinul zecilor de miliarde de euro, pot fi investite în afaceri, de această dată cinstite, supraveghea