Un rǎzboi pe care nu-l doreşte nimeni, deşi unii îl aprobǎ, se profileazǎ la orizont. Iatǎ concluzia majoritǎţii comentatorilor într-un moment cînd omul cel mai puternic din lume, preşedintele american Barack Obam, aşeaptǎ aprobarea Congresului pentru a lansa o operaţiune militarǎ "limitatǎ" împotriva regimului de la Damasc.
Franţa este primul aliat al Americii în acest context dominat de scepticismul opiniei publice internaţionale şi de mari îndoieli exprimate de strategi în legǎturǎ cu "utilitatea" acestui rǎzboi.
Cel puţin un factor care cîntǎreşte mult într-un rǎzboi nu mai este acum de actualitate: efectul surprizǎ. Mulţi comentatori în Franţa observǎ acest lucru: Bachar al-Assad a avut timp, şi mai are încǎ, sǎ-şi punǎ la adǎpost aviaţia, tancurile, alte dispozitive din dotaţie.
Iar cînd va veni momentul bombardamentelor efective nu este exclus sǎ recurgǎ şi el la vechea metodǎ a "scuturilor" umane… Vor îndrǎzni oare, atunci, americanii şi francezii sǎ bombardeze obiective în jurul cǎrora se vor afla, aduşi cu voia lors au forţat, sute de civili? Ce sens va mai avea aceastǎ "expediţie de pedepsire", cum scrie Le Figaro, dacǎ alţi civili vor trebui sǎ moarǎ?
Motivul principal şi "oficial" al declanşǎrii acestei operaţiuni este faptul cǎ Bachar al-Assad a recus la arme chimice împotriva propriului sǎu popor. Dacǎ "pedepsirea" va provoca alte pierderi printre civilii sirieni atunci riposta occidentalilor riscǎ sǎ aparǎ ca una absurdǎ.
Si totuşi existǎ cîteva raţiuni de stat pentru declanşarea acestor operaţiuni împotriva regimului de la Asad. Intr-un fel, scrie Le Figaro, Barack Obama este obligat sǎ-l atace pe Bachar al-Assad pentru a transmite un semnal puternic în direcţia Iranului.
Pentru cǎ adevǎrata ameninţare, din punctul de vedere al americanilor, al Israelului bineînţeles dar şi al Occidentului, este programul nuclear i
