Se inmultesc semne ca banca centrala a SUA va sfarsi injectia de lichiditate ce a avut loc prin cumpararea de obligatiuni si alte active (quantitative easing/QE), ca va trece la diminuarea lichiditatii din economie. Politica monetara a a Fed-ului are implicatii majore pentru restul lumii fiind o determinanta cheie a ceea ce unii numesc un “ciclu financiar global”; avem deja cresterea randamentelor la obligatiuni (si in corespondenta, scaderea cotatiilor lor), la inversari de miscari de capital pe pietele internationale, care sunt in cautare de randamente mai bune. Marjele politelor de asigurare la obligatiuni suverane (CDS) s-au miscat in sus si pentru economiile emergente europene, inclusiv Romania. Este greu de admis ca alte tari cu greutate in spatiul global ar putea, daca ar vrea, sa compenseze terminarea operatiunilor QE ale Fed-ului. Economii emergente au fost deja lovite de semnele ce vin de peste Ocean si tarile care au suferit mai mult din cauza iesiriilor de capital sunt, nu in mod surprinzator, cele care au deficite externe, de cont curent considerabile (India, Indonezia, Brazilia, Turcia). Asa cum s-au plans la initierea programului de politica monetara neconventionala (QE), care a imprastiat noi cantitati mari de dolari americani in lume conducand la aprecierea multor monede locale, tot astfel, acum, se vede efectul nefast al plecarii “banilor calzi” (hot money). Se poate repeta un episod precum cel din 1997-1998, care a lovit cumplit economii asiatice? Probabil nu in aceeasi masura deoarece nu putine economii emergente au rezerve valutare consolidate si practica cursuri de schimb flexibile. Drept insa este ca deprecieri masive cresc inflatia si accentueaza tensiuni sociale acolo unde exista saracie multa.

Iesirea din programul de QE in SUA se va simti (mai mult decat se vede acum) in Europa. Nu intamplator oficiali ai BCE si ai Bancii Angliei