Producţia de aur şi argint de la Roşia Montană, între 1852 şi 1938, poate fi „contabilizată“cu ajutorul unui document întocmit în 8 martie 1939. Actul deţinut de Arhivele Naţionale Alba ne permite să aflăm cantitatea de metale rare obţinută din prelucrarea minereului de la Roşia Montană, timp de aproape un secol.
În secolul al XVIII-lea,Transilvania era cea mai importantă provincie din cadrul Imperiului Habsburgic, cu resurse minerale. Este perioada în care austriecii întocmesc planuri pentru deschiderea în adâncime a zăcământului de la Roşia Montană, din Munţii Apuseni. În 1746 se deschide galeria Vercheşul de Jos (Râzna), iar în 1769 Vercheşul de Sus, amândouă în muntele Cârnic Lucrările au permis creşterea producţiei de aur de la un an la altul.
Potrivit unui studiu al geologului Aurel Sîntimbrean, un cunoscător al realităţilor zonei, prima intreprindere de stat de la Roşia Montană a apărut în 1 iulie 1846, sub denumirea„Galeria Regală Sfânta Cruce Orlea”. De la această dată, se poate vorbi de mineritul particular şi de stat în anticul Alburnus Maior. Mina statului se organizează în jurul galeriei Sf. Cruce din Orlea, în adâncime pe 60 metri.
Începând cu anul 1850, statul construieşte de la gura galeriei Sfânta Cruce din Orlea la Aprăbuş , o linie ferată îngustă de 3,1 iilometri, , un loc de depozitare a minereului la Aprăbuş , un plan înclinat automotor în lungime de 570 m , până în Gura Roşia, un canal de aducţiune a apei din râul Abrudel şi instalaţia de şteampuri pentru măcinarea minereului din Gura Roşia. Toate au fost puse în funcţiune în anul 1852.
Un document aflat la Arhivele Naţionale Alba, „Tabloul despre producţia exploatării Roşia Montană pe anii 1852-1938“, ne ajută aflăm ce cantităţi de metale preţioase a dat anticul Alburnus Maior.
2,47 de tone de aur în 86 de ani
În anul 1852, din cele 249 de tone de minereu de
