E cam de mirare ca domnul Oprescu, pentru care am tot respectul cand e chirurg, uita cand e primar cum s-a dat in spectacol prin iunie 2011, incercand un referendum pentru care atunci ne-am facut de rasul curcilor dintr-o jumatate de Europa, iar acuma incearca altul, ca sa ne facem si de rasul gainilor, din jumatatea cealalta.
Da sau nu?
Luandu-ne peste picior, ziarul Deutsche Welle reproducea in 2011 cele doua intrebari pregatite pentru referendum, ca sa se minuneze si nemtii cand aud ce-l preocupa pe primarul unui oras, napadit de caini:
Prima intrebare: "Va doriti o capitala cu sapte administratii controlata de 217 consilieri alesi pe liste de partid?"
A doua intrebare: "Va doriti ca si consilierii generali sa fie alesi uninominal asemenea primarilor de sector?".
Pentru a afla raspunsul la aceste doua nostime sarade, primaria era gata sa puna la bataie 1.200.000 euro. Noroc ca s-a razgandit in ceasul al doisprezecelea.
Acum, pregateste aceeasi cheltuiala de cinci stele pentru o sarada care suna cam asa: "Sunteti de acord cu eutanasierea cainilor fara detinator capturati pe domeniul public al Municipiului Bucuresti si nerevendicati in termenul prevazut de lege? Da sau nu?".
Am ajuns cu originala noastra democratie in aceasta ciudata faza cand, daca vrem sa ne batem singuri cuie in talpa, facem un referendum de nu te vezi.
Ciudatele limite ale compasiunii
Cu multi ani in urma, Bucurestiul era napadit de tantari, care ne intepau si amenintau cu molime. Primaria i-a starpit - in termeni moderni, i-a eutanasiat - fara referendum. Primarul, impreuna cu Consiliul General, au avut curajul sa-si ia raspunderea, desi tantarii sunt tot fapturi ale Domnului, precum cainii, si n-ar trebui sa dispunem noi de viata lor.
In acelasi stil, primaria a rezolvat si cu mu