Cred că săptămâna trecută s-au înregistrat cele mai multe contacte dintre România şi Ungaria, într-o perioadă relativ scurtă. Aş pune în prim- plan Festivalul Minorităţilor, desfăşurat la Arad, care s-a bucurat de vizita politicianului maghiar cel mai titrat în Europa, Surjan Laszlo, care deţine funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European. Dar, mult mai intens mediatizate au fost alte două întâlniri, pe plan sportiv, între români şi maghiari: la fotbal, între echipele naţionale, dar şi la handbal, unde a fost comemorat Marian Cozma. Trei întâlniri, trei tipologii…
La fotbal, nu ştiu dacă mai e ceva de spus. Hoardele de suporteri (foarte puţini, raportat la întreaga populaţie a Ungariei) au înlocuit carnea de sub şa, de acum 1.000 de ani, cu berea de sub bancheta trenului, călcând în picioare o ţară străină. Mă mir cum de li s-a permis să intre cu atâta bere în ţară (vreo 12.000 de doze de bere) când nouă ne-ar fi confiscat şi aftershave-ul la graniţă, dar asta e o altă întrebare. După scandalul continuu de pe tren, huliganii maghiari au recidivat prin tot Bucureştiul. Noi, adică românii, ne-am purtat cu mănuşi, de parcă au venit cei de la Green Peace să militeze pentru maidanezi. Deh, să nu dăm rău la Europa. Culmea ridicolului a venit de la UDMR Covasna, care ne pârăşte pe la forurile mondiale pentru scandări rasiste şi etnice. În fond, scandarea „Afară, afară/Cu ungurii din ţară” se referea clar la acei derbedei care au vandalizat Bucureştiul şi au provocat scandal peste tot pe unde-au ajuns.
Trecând la cealaltă extremă, ungurii ne-au oferit două momente extraordinare, de bună coabitare între cele două naţiuni. Aş continua tot cu sportul… Undeva la Bucureşti, s-a desfăşurat un meci în memoria unui sportiv român de excepţie, omorât în Ungaria tot de nişte descreieraţi din stirpea huliganilor de la fotbal. Marian Cozma, prin jertfa lui, a lan
