In fiecare generatie sunt oameni talentati, care intalnesc dascali in stare sa le slefuiasca inzestrarea si fac eforturile de cultivare pentru a-si da masura, iar, in cele din urma, se profileaza.

Dupa cum, la polul opus, asa cum arata abundent ceea ce se petrece in jur, sunt odrasle fara talent, din familii ce ocupa vreo pozitie publica importanta, care, dupa ce trec printr-o educatie sumara si nu string vreun merit, ajung sa succeada parintilor. Intre cei doi poli sunt, apoi, felurite combinatii, de la talente prodigioase, care esueaza pentru ca nu si-au gasit indrumatorii potriviti sau nu au intreprins un efort sistematic sau, pur si simplu, din nesansa de la un moment dat (cum a fost blocarea posturilor institutiilor din 1980 sau din 2009!), la reusite de carton datorate contextelor permisive (precum surplusul de joburi ofertate la lansarea unor specializari fara traditie in universitatile din Romania anilor 1990 sau relaxarea criteriilor profesionale in vreme de confuzie). La noi s-a ajuns, din pacate, la efective recorduri. Astfel, nu de mult, cineva fara pregatire si experienta de organizare a putut inscrie in cartea de munca, drept prima angajare, functia de ministru, iar persoane care nu au condus in viata lor cel putin o echipa de volei au devenit demnitari, dupa cum, prea frecvent, se ajunge la ratarea efectiva, uneori pe banda rulanta, a unor minti stralucite, sau, invers, la ocuparea posturilor de decizie de mediocri docili (un proverb spaniol spune: "sa te fereasca Dumnezeu de mediocrul asiduu care decide asupra ta"!), cum se intampla in actuala confuzie de valori, cand multi oameni nepotriviti ocupa vizibil locuri nepotrivite.

Imi vine in minte tipologia carierelor gandindu-ma la Jean Balin, mult pretuitul coleg de generatie, care i-a uimit pe cei care l-au cunoscut prin neobisnuita sa inzestrare si caruia elevii sai, din teritoriul mere