„Fac parte din ultima generaţie de pionieri care s-au scăldat în Ozana” Profesorul Ion Fărmuş s-a născut în Târgu Neamţ, la 21 iunie 1981. A absolvit clasele I-VIII la Şcoala Gimnaziala Nr. 2 “Grigore Ghica-Voda” Târgu Neamţ, Colegiul Tehnic „Ion Creangă”, apoi Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, specializarea Limba şi literatura engleză-Limba şi literatura română. În 2004, a absolvit Facultatea de Litere cu lucrarea de licenţă „Metafictional devices and narrative rhetoric in Barthelme’s «Unspeakable practices, unnatural acts»”, absolvind apoi şcoala doctorală din cadrul Facultăţii de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării, Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, specializarea Filologie, cu teza „Privind înapoi, cititorul. Ipostaze ale lectorului în proza românească”, sub coordonarea prof. dr. Mircea A. Diaconu. În 2012, a obţinut titlul de doctor cu calificativul „Excelent” (summa cum laude), iar, în toamna lui 2013, teza de doctorat i se publică la Editura “Cartea Românească”, sub acelaşi titlu. Din septembrie 2004, este profesor de limba şi literatura română la Şcoala Gimnazială Urecheni, cu gradul didactic I. La doar 32 de ani, CV-ul său este impresionant. - Privind CV-ul tău pari a fi fost un elev care a stat mai tot timpul în bibliotecă. Unde ţi-au petrecut copilăria? Ai amintiri de la bunici? - Nu! Nici pe departe! Am fost un copil cât se poate de obişnuit, chiar mai obişnuit decât aş putea părea acum, un copil care le-a făcut (aproape) pe toate. De fapt, în vremea copilăriei, am crezut mult timp într-o carieră sportivă. Am fost legitimat la clubul sportiv din localitate, prilej cu care mi-am făcut mulţi prieteni şi am descoperit (geografic) mare parte din ţară. Am trăit vacanţe „nebune” la bunicii mei din Săveşti (comuna Răuceşti), locul cel mai drag al copilăriei mele – sau ca să reiau, pe urmele lui Odobescu, un dicton latin