Sunt oameni care, dimineața, când se trezesc, deschid fereastra dormitorului și văd muntele. Sună bine, nu? Doar că, în cazul de față, muntele e de gunoi, are 44 de metri înălțime, iar geamul nu poate sta deschis mai mult de câteva secunde. Pute!

Pute atât de rău groapa de gunoi de la Glina, încât duhoarea ajunge până-n București, iar când te apropii, te simți ca într-un veceu de gară. Sunt 114 hectare de mizerie, din care se scurge o zeamă fetidă care otrăvește pământul, aerul, vegetația, animalele, oamenii. Localnicii – adică cei din Glina sau din Popești-Leordeni, așezările care înconjoară groapa – numesc această scurgere de gunoi descompus pișălău. În pișălău se îngrașă gândacii, care se fac mari cât pumnul de copil și se înmulțesc cu miliardele, o duc bine câinii vagabonzi sălbăticiți care atacă gospodăriile și ucid orătăniile, fac bani țiganii care adună fier vechi, dar, mai ales, din pișălău se îmbogățesc șmecherii. De-a lungul anilor, oamenii locului au făcut zeci, sute de reclamații către primărie, Garda de Mediu, prim-ministru, președintele României, ba chiar și către UE. Pân’ la urmă, de la toți au primit același lucru: UE.

Haitele de câini și gângăniile mutante

Florea Dobrin (53 de ani) și-a cumpărat pământ în Popești-Leordeni în 2005. Pe atunci, primăria susținea că a obținut aprobarea pentru închiderea și ecologizarea gropii, iar prețul terenului era bun. Om de ispravă, nea Dobrin s-a apucat de treabă și și-a ridicat o casă mare și dichisită. Groapa, însă, nu s-a închis. Contractul cu SC ECOREC SA, firma sicilianului Massimo Ciancimino, care administrează groapa de gunoi, a fost prelungit pe încă doi ani, apoi pe încă doi, apoi, ca să nu se mai deranjeze atât de des, l-au lungit până-n 2027. Oamenii s-au revoltat, au pus întrebări furioase, iar când au auzit zvonuri cum că don Massimo ar face parte dintr-o organizație respectată, pe