Pe declaraţiile politicienilor români nu poţi pune mare bază (mai ales când e vorba de Roşia Montană). Ci, cel mult, cianură. Iar când premierul afirmă că „subiectul Roşia Montană e închis”, din start trebuie să ţi se aprindă beculeţul de atenţie. Pentru că doar câteva secunde mai târziu, Ponta reuşeşte o nouă dedublare, anunţând procesul cu Gabriel şi aşa-zisele despăgubiri pe care statul român ar trebui să le suporte. Aşadar, subiectul nu e nici pe departe închis. Aproape simultan cu declaraţiile lui Ponta, Gabriel Resources a şi anunţat procesul.

Diversiunea e totală. Am mai spus-o şi o repet: Gabriel poate să dea liniştit statul în judecată. Asta nu înseamnă şi că are şanse să câştige. Nu e nici prima, nici ultima companie care pierde astfel de procese. Pentru că, indiferent ce se prevede în contractul încă secretizat, statul român nu se poate obliga să încalce legea. Iar dacă astfel de prevederi sunt prevăzute în contract, acestea SUNT NULE. Pentru că niciun contract (şi/sau nicio clauză a acestuia) nu produce efecte atâta timp cât încalcă legile unui stat (sau astfel spus, persoanele care au semnat contractul nu puteau oferi mai mult decât le permitea legea să ofere).

Proiectul de lege specială pentru Roşia Montană scoate în evidenţă tocmai acest lucru: legile pe care proiectul minier le încalcă (detalii aici). Aşadar, extrem de important: doar dacă proiectul de lege specială va fi aprobat de Parlament, statul român riscă să plătească despăgubirile de care vorbeşte Victor Ponta.

Evoluţia acţiunilor lui Gabriel Resources de astăzi e, la rândul ei, extrem de interesantă. În prima oră de la deschiderea Bursei din Toronto s-au devalorizat cu două treimi. De la 1,47 dolari/acţiune au ajuns la un minim de 0,41 dolari/acţiune (cel mai mic nivel din ultimii 5 ani). Apoi a urmat o revenire până la 0,81 dolari/acţiune). Aceste fluctuaţii majore reprez