Intensificarea confruntărilor dintre cele două blocuri militare ale marilor puteri - Tripla Alianţă şi Tripla Înţelegere - a imprimat vieţii internaţionale, în primul deceniu al secolului XX, un curs periculos ce va duce în vara anului 1914 la izbucnirea primului război mondial.
Pretextul a fost atentatul de la Sarajevo (28 iunie 1914), în care au fost asasinaţi Franz Ferdinand, moştenitorul tronului Austro-Ungariei, şi Sofia, soţia acestuia, de către un grup de patrioţi sârbi. La 28 iulie 1914 Austro-Ungaria atacă Serbia.
Urmează un schimb de declaraţii de război între principalele state europene: Germania declară război Rusiei (1 august), Franţei (3 august) şi Belgiei (4 august); Marea Britanie Germaniei (4 august); Muntenegru Austro-Ungariei (4 august); Franţa şi Marea Britanie Austro-Ungariei (11 august); Japonia Germaniei (23 august).
La 3 august, la Sinaia, Regele Carol I a convocat Consiliul de Coroană. Acesta, în ciuda tratatului secret cu Tripla Alianţă, a hotărât neutralitatea României, fapt despre care se spune că ar fi atras, la scurt timp, decesul „de inimă rea” a bătrânului suveran al României.
După lungi tratative, la 17 august 1916, s-au semnat, la Bucureşti, Tratatul de alianţă şi Convenţia militară dintre România, Franţa, Rusia, Anglia şi Italia. Urmare acestora, la 27 august, Regele Ferdinand convoacă la Palatul Cotroceni al doilea Consiliu de Coroană. În seara aceleiaşi zile, pe străzile Bucureştilor se afişa decretul regal prin care se declara starea de asediu şi se anunţa mobilizarea generală.
La orele 20:45, Edgar Mavrocordat, ministrul plenipotenţiar (echivalentul ambasadorului) la Viena a înmânat autorităţilor dublei monarhii declaraţia de război a României faţă de Austro-Ungaria, în care, printre altele se preciza: „În cursul unei perioade de mai bine de 30 de ani, românii din monarhie nu numai că
