Alexandru Lăpuşan

Privatizarea CFR marfă a scos la lumină prea mulţi specializaţi în şpăgi, care ar fi vrut să-şi exerseze talentul pe proiecte mari. Tărăgănarea poveştii pe la CSAT, chiar dacă dă dreptate celor care susţin că era nevoie de timp pentru perfectarea unor înţelegeri cu bani ruseşti, a adus, în final, povestea în parametri proceduilor stabilite. Până şi componenta publică a scandalurilor de pe la curţile împăraţilor şi regilor din ţigănie s-au terminat. Lucrurile păreau că vor întra într-o etapă mai liniştită, poate a unor înţelegeri (politice), pentru că deja naţia începe să fiarbă. În România există prea multe elemente de disconfort, nemulţumiri şi tensiuni (sociale) care întreţin focare mocnite. Unele din acestea pot fi activate de la…butoane (vezi acţiunea din Universităţii care a dat jos guvernul Boc), iar altele se pot declanşa din scântei întâmplătoare. Uciderea copilului de către o haită de câini adoptaţi de ONG-uri într-un parc bucureştean a aprins un scandal enorm. Dacă şi de această dată vom face referiri doar la ’’scheleţii din dulap’’ ca singură componentă a unui program pe baza căruia bucureştenii şi-au ales edilul, şi se va reuşi acoperirea/tărăgănarea scandalului, ne merităm soarta. ’’Să ne alegem politicienii şi să-i lăsăm să-şi bată joc de noi’’ cam acesta ar fi sloganul care ni se propune. Reacţia opiniei publice (inclusiv manifestaţiile părinţilor) dovedeşte însă că naţia nu doarme. Problema câinilor fără stăpân este generală. Totuşi unii primari au reuşit să-i dea de cap. De ce doar unii? Oricum ai întoarce lucrurile, relaţia primărie, ONG-uri/societăţi de ecarisaj (cu tot cu distorsiunile produse de politic) se bazează pe şpăgi. Asta este percepţia omului de rând. Păstrarea şi creşterea permanentă a pericolului generat de haitele vagaboande este ca urmare a neînţelegerilor privind nivelului şpăgilor. Poate după ultima crim