Cu siguranţă nici Cuza probabil că nu i-ar egala pe o serie de „strategi” din Ministerul Finanţelor la care „pasul şi reforma” a devenit o deviză de lucru şi un mod de a-şi justifica salarii ce, în unele cazuri, i-ar face invidioşi şi pe corporatiştii cu state vechi ai companiilor cu tradiţie din SUA. „Facem, desfacem şi refacem” pare să fi devenit marea şi unica strategie de lucru a acestor paşoptişti, ai acestor iluminişti întârziaţi care de câţiva ani modelează structurile din subordine. Rezultatele sunt, fără îndoială, pe măsura râvnei, şi se văd în primul rând din proporţiile hiper-evaziunii fiscale, din birocraţia care ameninţă să chelească codrii patriei, transformaţi în hârtii cu cinci ştampile şi şase semnături pe centimetru pătrat şi, în general, din vântul care bate în rafale, fără obstacole, prin vistieriile bugetare.

Deşi regionalizarea continuă să rămână „în proiect”, ea deja face ravagii cu precădere prin structurile din subordinea Ministerului Finanţelor, care se împart, se reunesc, şi iar se divid cu o frenezie demnă de o cauză mai bună – cum ar fi, de pildă, combaterea evaziunii. La ultima „reformă”, Moraviţa – unul dintre cele mai importante birouri vamale din vestul ţării a fost „degradat”, fără explicaţii, şi lăsat cu o schemă de personal de „birou de gheretă”, spre bucuria contrabandiştilor. Tot atunci, odată cu conductorii aferenţi erau „disponibilizaţi” câini antidrog, în a căror pregătire s-au investit zeci de mii de euro, pentru că din birourile „reformiste” de la Bucureşti era greu să se înţeleagă că respectivele patrupede nu pot fi pasate de la un conductor la altul. Şi tot atunci, pe lângă procesele multe şi costisitoare legate de modul „original” de organizare a examenelor de confirmare pe post, s-a ajuns în situaţia în care, inclusiv în vestul ţării, deşi existau în vămi cele mai performante şi scumpe echipamente de scanare