O mişcare împotriva indiferenţei, o mişcare ce demonstrează că tinerii - „hipsterii“, aşa cum îi denumeşte o mare parte din oameni -, alături de cei mai în vârstă, se pot uni pentru o idee, a avut loc şi la Craiova. M-am aşezat în mijlocul lor, în dublă calitate, pentru o seară petrecută la lumina stâlpilor din centrul oraşului. Am simţit, după mult timp, că nu sunt singură. Şi cred că şi ei la fel.
E trecut de ora 22.00. Granitul din Piaţa „Mihai Viteazul“ e mai cald ca de obicei. În momentul de faţă, e mai cald ca orice fotoliu sau scaun pe care am fi putut să stăm fiecare dintre cei 20 de „războinici“ care am rămas în centru, pe jos, culcaţi lângă afişe, pancarte, biciclete cu pană sau fără şi steaguri. Asta pentru că suntem împreună. S-a lăsat întunericul, dar nu plecăm, spre neliniştea celor patru „comunitari“ care ne privesc de la distanţă, din diferite unghiuri, ca şi cum am pune la cale un atac malefic. „Suntem tineri, suntem paşnici, batem şi noi în nişte tobe, ce să facem? Nu facem nimic, stăm aici“, se aude vocea unuia dintre noi, care mai flutură din când în când steagul cu emblema jumătate roşie, jumătate verde. Doi băieţi mai iau nişte beţe şi bat, din când în când, în bongo-urile din dotare.
La ora 17.00 erau vreo trei, la ora 18.00 deja se strânsese suta de oameni, iar după 19.00 erau circa 200 de voci care strigau în numele Roşiei Montane; un proiect care a trezit conştiinţa ecologică sau financiară a multora. Hai să le spunem conştiinţa de român şi instinctul de a apăra ceva ce ţi s-ar putea lua fără voia ta. Pentru că Roşia, împărţită la 20 de milioane, dă câte o părticică pentru fiecare. E a tuturor.
„Cu ce putem ajuta?“
Aliniaţi fiecare cum putea, stând turceşte sau în genunchi, ne-am vândut „marfa“ în centrul oraşului. Lumea se uita ca la expoziţie, iar scrisurile noastre creau polemici, lansau discuţii sau stârnea
