Preot Ioan ŞTEFĂNESCU

Mulţi s-au întrebat şi mulţi se mai întreabă şi azi: în ce a constat meritul tâlharului de pe cruce, ca într-o clipă să întoarcă toată viaţa lui cea păcătoasă şi să ajungă primul intrat în rai? Pentru că a arătat o mare diferenţă faţă de mulţimea evreilor! Mulţi din cei care îl huleau pe Mântuitorul răstignit îl văzuseră făcând minuni ca un Dumnezeu şi îl priveau ca pe un om: “nu este acesta fiul teslarului şi nu cunoaştem noi pe mama sa şi pe fraţii săi?!” După ce L-au văzut făcând minuni ca un Dumnezeu, L-au răstignit ca pe un om. Dar Tâlharul? El L-a văzut pe Mântuitorul ca pe un om neputincios, aflat în faţa morţii pe cruce. Dar ce a zis: “Pomeneşte-mă, Doamne, când voi veni întru împărăţia Ta!” Iată ce diferenţă extraordinară! Crede că este Dumnezeu adevărat! şi “fericiţi sunt cei ce n-au văzut, dar au crezut”. Merită plata pe care a primit-o!

La fel şi orbul din Ierihon, care, deşi nu vedea, îl credea a fi Fiul lui Dumnezeu. Şi, cu cât ceilalţi îi cereau să tacă, el mai tare striga la Dumnezeu. Se smerea să strige insistent după ajutor. Căci a cere o dată ajutor o poate face şi un mândru încolţit de nevoie. Dar a întoarce spatele după ce nu ţi s-a împlinit cererea este mândrie cumplită. Orbul se smerea să ceară insistent, ponegrit de ceilalţi şi aştepta plin de nădejde.

Aşa cred eu că trebuie să cerem lui Dumnezeu. Nu trebuie să-l învăţăm pe Dumnezeu ce are de făcut, căci oricum ştie. Nu trebuie nici să-L condiţionăm cu cereri concrete, ci să ne lăsăm în voia şi în mâna Lui. Este suficient să-i cerem milă: “Doamne, miluieşte!” Şi dacă va fi mila Lui peste noi, toate se vor rezolva, aşa cum s-au rezolvat tâlharul, orbul şi alţii.

@nsă Dumnezeu aşteaptă de la noi, ca iubirii arătate de El să îi răspundem şi noi cu iubire. El este gata să împlinească orice dorinţă celui ce îl iubeşte, pentru că a zis: “Acela este care