Când spui "penitenciar de maximă siguranţă" te gândeşti, logic, că deţinuţii dintr-o asemenea închisoare, dincolo de faptul că sunt indivizi periculoşi, condamnaţi pentru infracţiuni grave, au un regim de detenţie sever, că drepturile lor sunt extrem de limitate şi că administraţia unei asemenea puşcării face tot posibilul ca acest aspect să fie respectat. În niciun caz nu te gândeşti că respectivii indivizi posedă telefoane mobile în celulă, cu acces la internet, şi că le pot folosi pentru a săvârşi o serie întreagă de noi infracţiuni.

Deţinerea unui mobil de către un deţinut este oricum un lucru interzis chiar şi într-un penitenciar de "maximă lejeritate", dacă ar exista aşa ceva, cu atât mai puţin într-o închisoare de maximă securitate. Şi totuşi, cazurile de înşelăciune prin metoda "Accidentul" ori "Premiul", puse la cale de deţinuţi posesori de telefoane mobile, ajutaţi de complici din libertate, sunt deja un fapt banal în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Galaţi. Nu a fost un caz izolat, hai două, produse accidental, ci zeci şi sute de asemenea înşelăciuni prin telefon, toate având "baza" în închisoarea din oraşul vecin. Doar în primul semestru al acestui an au fost înregistrate 100 asemenea cazuri de înşelăciune cărora le-au căzut victime mai ales brăileni.

Evident, naivitatea oamenilor este factorul principal al reuşitelor acestui gen de "ţepe". Iluzia unui premiu uriaş, pentru care trebuie însă plătit "cash" un impozit de 16% (de ce oare victimele nu-şi pun problema că impozitul ar trebui să li se oprească automat din valoarea premiului, nicidecum achitat în avans?) le ia minţile multora dintre păcăliţi, iar aceştia sunt, de fapt, primii vinovaţi în asemenea cazuri. Dar, trecând peste toate acestea, nu dintr-un penitenciar ar trebui să pornească asemenea înşelăciuni. Nu o închisoare ar trebui să fie baza operaţională a unui val de