Vă amintiţi, cînd, peste obişnuinţele unei aşezări tihnite, îşi fac apariţia, brutal, rinocerii, în piesa lui Ionesco, răspunsurile, pe care le stîrneşte monstruoasa epidemie de metamorfoze, răsfrîng, mai toate, o stupefiantă inadecvare. „Absurde de s’affoler”, găseşte un intelectual incredul, Dudard; care, sceptic inveterat, va sfîrşi totuşi prin a ceda conformismului sinistru. Rinocerita care ne izbeşte astăzi se exhibă la noi cu o cinică dezinvoltură, tropăind în dispreţul sfruntat al valorilor şi al unui minimum de bună cuviinţă. Nu-i loc pentru vreo întîrziere în a-i recunoaşte efectele nocive, cîtă vreme iasma ei malignă se aţine asupra noastră, asmuţită împotriva structurilor respectabile, elaborate în lungi decenii de trudă intelectuală. Unde au trecut Vasile Voiculescu, Tudor Vianu, Perpessicius, Ion Marin Sadoveanu, în tipare de nobilă creativitate, unde s-au auzit, sub răsuflarea hîdă a ameninţării fasciste, Sfaturile pe întuneric ale lui Nicolae Iorga, stînd de veghe unui popor, se vrea azi instalată, bezmetic iresponsabilă, la Radio România, o voioşie fără noimă, de publicităţi complice – hoteluri, restaurante şi alte afaceri –, înghesuind cultura să respire, strănutînd, miros vajnic de mititei.

Nici o ierarhie calitativă nu se poate salva din această degringoladă, a criteriilor şi opţiunilor, la care au fost supuse emisiunile Radiodifuziunii Române. Acum 4-5 ani, cînd, prin reacţia vigilentă a opiniei publice, rostindu-se tot în paginile României literare, a eşuat prima încercare de a zugruma Revista literară Radio, ceea ce propunea conducerea instituţiei, ca alternativă sărbătorească la multiplele suprimări de emisiuni serioase, era invenţia unor titluri bune pentru precupeţi ce-şi fac de lucru printre tejghele, – Cultura la mall, de pildă. Sau, alt produs, concoctat sub aceeaşi debilă inspiraţie, – Radio-ul românesc se opintea într-o găse