Simt nevoia să relatez aspectul important al atmosferei generale din timpul concertelor cum am mai relatat şi la ediţia precedentă. Saltul calitativ de anul acesta constă în faptul că de data aceasta publicul pare mai civilizat şi mai rafinat. Nu şi-a mai dat nimeni în petec cum s-a întâmplat la deschidera ediţiei anterioare aplaudând când nu este cazul. Este drept că pe materialele tipărite aflate pe fiecare scaun la început era consemnat la subsolul primei pagini că între părţile simfoniei, când în mod curent dirijorul se află cu spatele, nu se aplaudă. Este şi jenantă, dar şi utilă această consemnare.

După concertele orchestrei berlineze, evenimentele importante ale Festivalului au continuat cu excepţionalul recital de orgă de la Ateneul Român, susţinut de Cameron Carpenter, a cărui alegere de a fi prezent a făcut cinstea cuvenită Festivalului prin noutatea apariţiei şi prin desăvârşita prestaţie a interpretării la orgă atât cu mâinile cât şi în manieră nemaiîntâlnită la noi cu picioarele. La fel de şocantă a fost şi ţinuta sa vestimentară, cu o frizură originală, ca şi sosirea la aplauze mereu cu mâna stângă în buzunar. Foarte original a fost şi stilul încheierii frazelor muzicale excelent interpretate, adoptând o poziţie statuară diferită în timp ce orga era aşezată cu clapele la sală.

Nu a rămas mai prejos nici importantul concert de la Sala mică a Palatului, susţinut de Pittsburgh Symphony Orchestra Camerata Regală ce debutase la 13 decembrie 2009 în auditoriul George Enescu al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti şi care a prezentat un concert de înaltă calitate interpretativă.

După cum ne informează Programul concertului, orchestra formată din 24 de instrumentişti inimoşi, proaspăt absolvenţi la U.N.B, şi-au unit dorinţele profesioniste pentru a contribui la promovarea şi dezvoltarea tinerilor muzicieni din România. Camerata Regală