Pentru zălăuanii care l-au cunoscut pe profesorul Mihai Robu, și aceștia se pot număra și astăzi într-un număr destul de mare, în tot Sălajul, apariția cărții “Reflexii amare” în vara acestui an la Editura Transilvania Str. Luminișului nr. 5-5-480333. Baia Mare, a fost un eveniment așteptat. Nu ca o certitudine ci ca o speranță că se va împlini; nu se poate – ne-am zis – ca oamenii vrednici din apropiații săi, foști elevi, colaboratori, prieteni mai puțini oameni ai scrisului, să nu simtă că cineva din cei mari ai lor care s-au dus așteaptă un semn de la ei, de-acolo-de Sus.

Și semnul a venit în modul cel mai sincer, mai apropiat, a venit de la d-na Maria Vulpescu, una din fiicele profesorului Mihai Robu și d-na profesoară Georgeta Cedică, nepoata cărturarului iluminist. D-na Virginia Paraschiv, redactorul cărţii, subliniază, în studiul său introductiv, pentru a exclude orice urmă de amatorism întâlnit în asemenea ocazii, că: “Elaborarea acestei cărţi nu este rodul hazardului, ea s-a alcătuit prin voinţa urmaşilor, urmaşi ce consideră moştenirea spirituală a înaintaşului lor, o moştenire cu valoare patrimonială”. “Un om onest, un ardelean… plecat în ofensivă existenţială să se integreze spiritului României întregite, un cetăţean corect care promovează civismul neconvenţional, dar în spiritul legalităţii prestabilite de regimuri, oricare ar fi natura acestora. Mihai Robu nu este un oportunist” concluzionează d-na Virginia Paraschiv în studiul său. Şi o spune răspicat, convingător.

Strict biografic, cine a fost Mihai Robu, profesorul, poetul?

Născut în Oarţa de Jos, jud. Maramureş, la 29 noiembrie 1906; părinţii – Petru Rob, învăţător şi cantor la biserica din sat, mama, casnică, fără de carte. A fost al 14-lea copil născut la tata şi al 6-lea la mama, învăţătorul Petru Rob având în total 17 copii cu două soţii, prima soţie murindu-i. Mărturisire: “