De câteva ediţii, Festivalul „George Enescu“ a lansat seria de concerte „de la miezul nopţii“, în care a fost inclusă şi multă muzică veche, în interpretarea unor formaţii de profil consacrate. În România, poate că nici un alt tip de repertoriu nu avea nevoia mai acută a unei recuperări, ca în cazul epocilor pre-1750, în condiţiile unei specializări tot mai radicale ce se conturează în Occident din anii 1960 încoace.

Articol realizat de Mihai Cojocaru

Pentru publicul de la noi, interpretarea muzicii lui Monteverdi, Vivaldi, Bach şi Händel pe instrumente de epocă şi într-o manieră istoric informată reprezintă în continuare o noutate şi un prilej de entuziastă receptare, sau măcar de expunere din curiozitate la un fenomen inedit. Fondator al ansamblului italian, împreună cu care a câştigat premii importante şi a realizat înregistrări de referinţă, Fabio Biondi înseamnă garanţia unei concert de bună calitate.

Din reţetarul baroc nu a lipsit nimic – instrumentele, articulaţia, sincronizarea, sonoritatea au corespuns aşteptărilor cu care această veritabilă avangardă a trecutului muzical ne-a obişnuit. Respectarea principiilor ridicate la rang de lege, în baza regulilor formulate de estetica vremii, au întărit impresia unei orchestre rutinate, îndelung familiarizată cu muzica maestrului veneţian. Solistul-dirijor a urmărit cu acribie articulaţia fiecărui motiv şi a renunţat la cantabilitate şi la anumite libertăţi în ornamentaţie, în favoarea integrării camerale în sonoritatea de grup. Spre deosebire de exuberantul său compatriot Giuliano Carmignola – prezent la ediţia trecută a Festivalului, şi tot cu muzică de Vivaldi –, Fabio Biondi a abordat partitura fără ocolişuri şi a păstrat intactă puritatea textului vivaldian, transmiţând convingerea că simplitatea şi naivitatea acestui stil nu necesită vreun adaos.

@N_P