La recentele manifestatii impotriva proiectului Rosia Montana, printre sloganurile pline de umor si inventivitate, care se puteau citi pe bannerele participantilor, era si unul care, cu siguranta, ar trebui sa ne puna pe ganduri: "Jos capitalismul!"
Scurt si cuprinzator! Fara rezerve si amendamente, fara vreo circumstantiere a mesajului, fara daca si parca.
Pur si simplu, vreo 23 de ani de istorie romaneasca, de la 1990 incoace erau trimisi, cum ziceau comunistii pe vremuri despre sistemul capitalist, la lada de gunoi a istoriei. Capitalismul romanesc s-a dovedit, din perspectiva acestor romani, la fel de falimentar precum socialismul autohton.
Se poate crede, eventual, ca propozitia ar putea fi un exces, o hiperbola menita sa socheze, sa atraga atentia asupra riscurilor unei intreprinderi cel putin dubioase, in speranta ca lucrurile vor fi macar reanalizate. Am insa motive sa cred ca ideea nu e nici intamplatoare, nici strict individuala.
Capitalismul romanesc este resimtit de multi romani, daca nu cumva de majoritatea romanilor, drept o afacere cat se poate de proasta. "Capitalism de cumetrie", dupa cum l-a numit un clasic in viata, intamplator, cel mai vinovat de nasterea si proliferarea lui.
Si nu este o intamplare nici ca o buna parte a romanilor nostalgizeaza dupa regimul de trista amintire (zic eu!) a impuscatului din decembrie. Care "dadea" locuri de munca, apartamente la bloc, bilete la mare prin sindicat, burse, tratament medical gratuit, etc., etc. Si, culmea, acestia mai au si ceva dreptate in sustinerile lor, macar pe alocuri.
Oricat de fani am fi ai economiei de piata, ai democratiei si a accesoriilor lor, nu putem sa negam ca regimul de dupa 90, a distrus multe din rezultatele eforturilor si muncii generatiilor anterioare. Pentru ca nu toata industria era "fier vechi" si pentru ca
