Î.: Au fost anumite cerinţe, din partea română, în martie 2013 !

R.: Guvernul a cerut o extindere a acordului cu trei luni pentru a reduce arieratele şi a înbunătăţi managementul la companiile de stat.

Î.: Pe timpul vizitei în România (iulie a.c.) Christine Lagarde a avut câteva reflexii interesante?!

R.: Unele dintre ele merită a fi prezentate . Domnia Sa a spus : Nu suntem nici ATM, nici poliţă de asigurare, referindu-se la Fondul Monetar Internaţional. “Nu uitaţi că în UE suntem ca într-o localitate în care ceea ce se decide într-un cartier are efect în alt cartier. Aveţi resurse energetice foarte valoroase care nu sunt exploatate suficient”.

Î.: Cum este caracterizată economia românească la acest moment de către F.M.I.?

R.: România este caracterizată ca fiind cu o economie stabilizată macroeconomic, dar prezintă o creşterea slabă cu risc de înrăutăţire a situaţiei. Pentru o creştere sănătoasă se impune să se pună accent pe investiţii şi consum, exporturile trebuie crescute pentru că nu sunt suficiente pentru susţinerea PIB-ului.

Î.: O „gaură neagră” în economia românească o reprezintă firmele de stat. Se afirmă că din acestea se „sifonează” către terţi sume importante de bani. Ştim că F.M.I.-ul are soluţii la aceasta problemă.

R.: Sunt soluţiile clasice: privatizarea sau restructurarea.

Î.: Întrucât aceste soluţii se vehiculează de mult timp, de ce nu au fost implementate?

R.: Fiindcă politicul nu face casă bună cu economicul.

Î.:Revenind la acordurile financiare, care este menirea lor?

R.: Reprezintă un element stabilizator şi poate să menţină o disciplină financiară, elemente care se impută ca nestăpânite de către România.

Î.: Pe parcursul anilor, mai ales a celor din urmă, s-a lăsat impresia că Fondul Monetar Internaţional forţează România să înche